nimic mai mult de atat

 

Azi a fost o zi.

Joi.

Ma doare capul de la calculator si de la clienti, ma bucur cand rezolv lucrurile usor, ma enerveaza cand nu primesc confirmari. Mie imi placea tare mult sa rezolv probleme pt alte persoane, dar cred ca de la atata customer service nu mai suport deloc chestia asta. Nu de putine ori ma trezesc repezindu-mi prietenii sau refuzand sa fac diverse servicii pt ei.

Si in toata aceasta nebunie, aceasta graba, aceasta cerere constanta a tuturor, o oaza de liniste. 

Am fost prin teatru azi. E ciudat sa fiu inauntru, in spatele scenei, sa vad decorurile in constructie (de fapt in demontare), e ciudata linistea, lipsa spectatorilor, a luminilor. Am mers pe culoare intunecate, inguste, intortocheate, multe usi, multe scari. E un loc in care te poti rataci usor. Mi-ar placea sa ma ratacesc pe acolo. Dar acum nu aveam timp, trebuia sa fiu atenta pe unde am venit, ca sa stiu pe unde sa ma intorc, si dl pompier mergea repede 🙂 si eu de-abia tineam pasul cu el pt ca ma opream mereu sa vad ce e in spatele tuturor acelor usi intredeschise, prin care zaream bucati de decoruri, bucati de povesti. Mi-a placut intunericul si linistea rece de acolo, mi-a placut mirosul puternic de sapun care nu stiu de unde venea, mi-au placut zambetele si vocile pline de zambet. E un loc drag.

Si nimic mai mult de atat.

 

De aici