Despre fotografie

        

Sunt un fotograf lenes. Si in acelasi timp, cumva, entuziast.

 

De cele mai multe ori ma multumesc sa fur clipa, sa prind momentul si sa il tin prizonier. Imi atrag atentia cel mai des peisajele. Iubesc natura si ii vad frumusetea; uneori aceasta e exploziva, alte ori linistita, alte ori atat de discreta incat ar parea banala. Ma mandresc ca o pot vedea si atunci. Ma atrag contrastele si liniile trasate.

 

Mi-e mai greu sa fotografiez oameni. Imi pare cumva ca nu am dreptul. E si cazul strainilor si al prietenilor. Cand fotografiez pe cineva, imi cer parca scuze si nu indraznesc sa privesc prea adanc prin obiectiv. Aici mai am de invatat.

 

Cateodata am nevoie sa echilibrez lucrurile in viata mea si atunci mi-e dor de alb negru si gri. Mult gri moale, gri linistit, gri oglinda a tacerii. Imi place atunci sa acopar totul cu aceasta panza a griului, ce reduce totul la esential.

 

Lumina e cel mai important lucru intr-o fotografie, e prinsa in insasi numele: a scrie cu lumina. Lumina e cea care transmite emotia.

 

Lumina si culoarea.

 

Imi spunea cineva: Photography is about the lighting, angle and perspective. Mi-am facut un fel de motto din asta.

       

P.S.1: Mi-e dor de camera mea, plecata prin tari straine.

P.S.2: Mai jos sunt cateva fotografii pe care eu le consider cele mai bune dintre ale mele. Ma ajutati si voi cu parerea voastra? Care va place cel mai mult?

Primavara.Inceput

there

Portret de toamna

Soft

La marginea sentimentelor

Fogy morning

           

Sau puteti sa va uitati la galeria mea pe deviant, poate va plac (si) altele. 🙂