Nicolas Gouny

Mereu mi-a placut sa imi decorez peretii cu tablouri deloc clasice: fotografii deosebite, picturi putin ciudate, imagini, cuvinte, etc. Acum, de fapt de mult timp, am pe perete un tablou pictat stangaci de mine cu o balerina gratioasa. Un paradox, stiu. Dar imi place, desi culorile i s-au cam stins.

Pe Nicolas Gouny l-am descoperit nu de mult timp, dar imi place tare mult si mi-ar placea sa am cateva dintre creatiile lui pe pereti. Nu prea stiu unde sa il incadrez pe Nicolas: la paintings? la decor? Ceea ce face el se numeste arta digitala, dar e mai mult de atat. Fantezie, culori, copilarie, visare, adunate toate la un loc.

Cel mai mult imi plac creatiile din seria Pierrot (and Pierrette) on the moone:

si din seria Twilights and heart trees:

Preferata mea de pana acum este:

Pagina lui Nicolas pe deviant, aici. Si blogul lui, aici.

Gri

Foto de aici.

Daca as putea picta totul in alb-negru, asta as face acum. Alb, negru si cat mai mult gri, in toate nuantele dintre inceput si sfarsit. Cateodata gasesc in imaginile aduse la cel mai simplu contrast o emotie mai mare decat in orice explozie de culori.

Uneori, cand ma trezesc dimineata nici prea devreme, nici prea tarziu, am impresia ca totul incremeneste pentru o secunda in tacerea lipsei de culori, intr-un gri ce acopera caldut clipa. La singular. Apoi, frematand, murmurand, griul se umple de culorile zilei si timpul incepe sa-si aminteasca numerele. Dar pentru putin, e doar gri.

Despre fotografie

        

Sunt un fotograf lenes. Si in acelasi timp, cumva, entuziast.

 

De cele mai multe ori ma multumesc sa fur clipa, sa prind momentul si sa il tin prizonier. Imi atrag atentia cel mai des peisajele. Iubesc natura si ii vad frumusetea; uneori aceasta e exploziva, alte ori linistita, alte ori atat de discreta incat ar parea banala. Ma mandresc ca o pot vedea si atunci. Ma atrag contrastele si liniile trasate.

 

Mi-e mai greu sa fotografiez oameni. Imi pare cumva ca nu am dreptul. E si cazul strainilor si al prietenilor. Cand fotografiez pe cineva, imi cer parca scuze si nu indraznesc sa privesc prea adanc prin obiectiv. Aici mai am de invatat.

 

Cateodata am nevoie sa echilibrez lucrurile in viata mea si atunci mi-e dor de alb negru si gri. Mult gri moale, gri linistit, gri oglinda a tacerii. Imi place atunci sa acopar totul cu aceasta panza a griului, ce reduce totul la esential.

 

Lumina e cel mai important lucru intr-o fotografie, e prinsa in insasi numele: a scrie cu lumina. Lumina e cea care transmite emotia.

 

Lumina si culoarea.

 

Imi spunea cineva: Photography is about the lighting, angle and perspective. Mi-am facut un fel de motto din asta.

       

P.S.1: Mi-e dor de camera mea, plecata prin tari straine.

P.S.2: Mai jos sunt cateva fotografii pe care eu le consider cele mai bune dintre ale mele. Ma ajutati si voi cu parerea voastra? Care va place cel mai mult?

Primavara.Inceput

there

Portret de toamna

Soft

La marginea sentimentelor

Fogy morning

           

Sau puteti sa va uitati la galeria mea pe deviant, poate va plac (si) altele. 🙂

Mov

  

Si pentru ca ploaia amesteca culorile, e si mov si roz si un strop de alb incandescent. Joaca de copil. Dor de timp si timpuri.

Vremea culorilor

Azi

  

E una din acele zile in care e nevoie sa-mi leg realitatile cu funda, pentru ca simt cum imi aluneca printre degete. Din cauza de ploaie si gri. Uof! Macar un strop de mov sa fie, in postul urmator.

Galben

   

Vremea culorilor

Rosu

  

Vremea culorilor

Alb

  

Vremea culorilor

feeling right – potriviri

   

   

Si iar am puternicul sentiment al sensului, gasit in versurile sau ritmul unei melodii, ceva ce ti se pare ca intelegi, ceva cu care te indentifici, ceva ce ti se potriveste. E o melodie, e pozitia in care iti tii piciorul inclinat, e mirosul inceputului de primavara, e gandul ca esti un om completat de alt om, e sentimentul ca asta este ora potrivita pentru exact ce faci acum si nu ai vrea sa faci altceva, e felul in care lumina soarelui se misca pe perete, este felul in care o culoare se aseaza moale si linistita pe pielea ta – e totul being right, feeling right. Cat de mult inseamna sa te simti bine in piele ta, sa ti se potriveasca cine esti, sa ti se potriveasca timpul, lumea.

 

Roz

  

   

Vremea culorilor