ciudatenii insirate si timpuri diferite

 

Cateodata, cand citesc ceva ce imi place foarte mult, si sunt intrerupta de vreun telefon sau altceva ce nu suporta amanare, cand ma pregatesc sa revin la activitatea anterioara – ma gandesc confuza cateva clipe, nestiind daca inainte citeam sau scriam. 🙂 Imi place cand se amesteca in mine cuvintele altcuiva.

Alta data am chef de alaturari de cuvinte insiropate de cea mai boema imagine si de un tablou pe panza care sa poarte deopotriva urmele rotunde ale pensulei si dungile drepte ale tesaturii.

 

Demult, ieseam des seara pe balcon, lasandu-mi mainile prinse de orice anotimp se intampla sa fie afara. In lipsa tigarilor, doar ganduri vechi fumegau subtire, colorand cerul mai ceva ca apusul de soare.

 

Odata, intr-o noapte, dupa o-zi-in-care-mi-a-fost-bine, am visat ca eram mica mica si ca imi gasisem locul in cercelul din plastic verde in forma de semiluna ce atarna la urechea unei fiinte prea mari ca sa o pot intelege.

 

Uneori vreau doar sa schimb nuanta de violet cu care scriu si imi pare ca asta e suficient sa schimbe totul. E un butterfly effect dus la extrem.

 

Cateodata ma enerveaza cel mai mult cuvantul azi. Azi e azi dar nu doar azi e azi. Si ieri a fost azi, iar maine va fi si el azi, fara putinta de scapare. Cateodata ma enerveaza timpul, are prea multe nume!

Demult, scriam in caiete colorate primite de la prieteni care stiau cat imi placeau caietele colorate, ca sunt facuta din cateodata si uneori.

Iuli-iu, m-ai uitat?

 

hai, iubim?

 

Foto de aici.

  Mi se pare ca timpul azi nu mai seamana a timp, seamana mai degraba a ploaie.

  Si ploaia subtire de azi seamana a timp; e poate chiar o ploaie de timp, da – o ploaie de 1 luna, doua, trei, cat iubirile noastre, mai stii?, iubirile noastre vechi, iubirile noastre consecutive, iubirile noastre stupide de copii stupizi, iubiri bolnave, iubiri fericite, iubiri care izbucneau in noi si intre noi, iubiri care ne inconjurau, iubiri care ne dadeau tarcoale, iubiri care ne pandeau, iubiri care ne atacau si care ne sufocau, iubiri care nu ne lasau sa respiram, iubiri pe care le respiram, iubiri pe care le tineam strans la piept, ca pe cel mai de pret lucru doar pana ne saturam de ele si le aruncam apoi in cel mai indepartat colt ca pe ultimul lucru, iubiri pe care le tineam ascunse in buzunare si de care ne rusinam, iubiri pe care le afisam cu mandrie pe steaguri inalte si din care ne faceam un titlu de glorie, iubiri pe care ni le disputam, iubiri de care tineam cu dintii, copii incapatanati si iubiri la care renuntam prea usor, copii lasi, iubiri de care fugeam si iubiri spre care fugeam, copii confuzi, iubiri confuze, in care intram fara sa stim cum si din care ieseam fara sa stim de ce, iubiri pline de intrebari, iubiri care ne oboseau, iubiri care ne inaltau, iubiri care lasau vanatai dureroase si cicatrici urate, iubiri care dispareau fara a lasa urme, iubiri dulci, iubiri crude, iubiri nebune, iubiri mari, iubiri mici.

  hai, iubim din nou?

cuvinte

Mi-au placut intotdeauna cuvintele. Cum suna forma lor si cum rasuna sensul lor.

Sunt cuvinte care imi sunt dragi ca prietenii vechi; sunt cuvinte si expresii care ma pot face oricand sa zambesc. Si da, sunt cuvinte care frang inimi.

 

Oh, daca as fi fost doar putin mai atenta la seminariile de semiotica si retorica mi-ar fi fost mult mai usor sa spun ce vreau sa spun in continuare. 😀 Sunt cuvinte sau alaturari de cuvinte care pot fi banale sau de neinteles pentru majoritatea oamenilor; dar pentru tine – sau pentru cativa oameni – pot avea o asemenea incarcatura emotionala, incat sa trimita fiori. E un nume pentru asta, nu mi-l amintesc. 🙂

 

‘Zambet galben’ – eu ma simt copil spunand, auzind asta. Zambetul galben e un zambet tremurator, neafisat pe de-a-ntregul, ascuns in spatele perdelei, ascuns printre gene, ascuns. E mic, e ezitant, e si temator si increzator. Eu stiu asta. Si o prietena veche stie asta. Dar altcineva, poate intelege toate aceste lucruri in doar 2 cuvinte?

 

‘Añoranza’ – e probabil cel mai iubit cuvant. E dor sfasietor, e nostalgie, e singuratate, e o mana intinsa. Inseamna a tanji, a astepta, a cauta, a spera. E yearning & longing. E vocea tanguitoare a Andaluziei, e dor de poeziile lui Lorca.

 

Cuvintele atat de pline de sens sunt mai mult decat cuvinte, sunt legaturi mai puternice decat timpul.

 

‘Nopti de vara, cu povesti spuse de vapoare’ – e atata trecut in cuvintele astea, sunt atatea sentimente ingropate, e atata fericire… – incat doare fizic, doar citirea acestor cuvinte prin caiete vechi, doar poposirea lor pentru o clipa pe buze. Si tot timpul asta trecut – nu face decat sa adanceasca fericirea de atunci.

 

Unul dintre sentimentele mele preferate e sentimentul de ‘tarziu’. Poate fi acesta inteles de altcineva, asa cum il inteleg eu? Sentimentul de tarziu aduce toamna si ceata in suflet si te face sa vrei sa iti simit obrajii si mainile reci. Te face sa cauti drumul spre casa ca pe singurul loc unde poti respira si mai face ca toate melodiile de la radio sa se potriveasca cu ce simti tu.

 

Alb

Doar Alb. Sinaia, Busteni. Ninsoare, zapada, ceata, frig. Iarna frumoasa.

Dor de iarna

 

Foto de aici.

Am chef de lumi fag familiare pe care le ghicesc in fotografiile altor oameni.
Am chef de lumi acoperite de uitare pe care le mai zaresc inca in unele alaturari de culori.
Am chef de primul sentiment de fericire pe care mi-l amintesc, fericirea mica a unui copil pe bancheta din spate a unei masini, pe un drum lung, cu lumini colorate jucand in fereastra.
Am chef de tacerea ce se revarsa dintr-o imagine alb-negru a unui cer apasator peste un oras rece.
Am chef de trecutul din genele si degetele mele si de viitorul din ochii si bratele lui.
Am chef de fericirea alba a unei case goale dintr-o dimineata rece, in care singura prezenta e vocea lui la telefon.
Am chef de poze albe si de miros de portocale.
Am chef de scotocit in sertare, cautand pungi de cadouri si albume vechi cu fotografii vechi.

Dor de iarna.

Braila, anul trecut.

despre cristian

 

Iar am probleme cu definitiile. Mereu am avut mereu; se pare ca se agraveaza. Ma incurc intre cuvinte, sensuri si iubiri.

Se aduna multe lucruri intr-un loc si, plecand de la ceva, ajung la cu totul altceva. Si asa am ajuns cumva la Cristian, plecand spre altundeva.  De Cristian ma tem; intotdeauna m-am temut. Ma sperie siguranta si vehementa lui si in mod ciudat ma sperie si vulnerabilitatea pe care si-o arata uneori. Cumva, el si cand e vulnerabil e vehement. Nu ii pot spune nimic, imi taie orice replica cu acel zambet cinic.

Cristian e omul care a tras concluziile proprii despre viata. E omul care a privit in profunzimea lucrurilor si stie din ce sunt facute. E omul pe care il doare ce a vazut si e cel care se simte jignit de ‘inocenta’ celorlalti. E omul care isi doreste din toate puterile sa se fi inselat si a carui mare drama este ca nu gaseste pe nimeni cu argumente suficient de puternice impotriva teoriilor lui, astfle incat sa fie si el convins de contrariul.

L-am admirat mereu, fara sa il cunosc cu adevarat. Nu ne intalnim des, nu pastram legatura; dar am avut intotdeauna discutii interesante. Mi-ar placea sa il ‘demontez’, sa ii vad fetele diferite ale personalitatii. Eu cred ca toti oamenii sunt un puzzle ce poate fi desfacut in bucatele de forme diferite. Cristian imi pare un bloc de piatra. Nu il pot vedea si nu l-am vazut niciodata altfel decat este. Si de asta mi-e teama: cum poate fi atat de constant? Stiu ca e ceva dincolo, dar mi-e imposibil sa vad ce.

Cristian si cand isi pune intrebari parca da defapt raspunsuri. De unde aceasta incapatanare?

a uita

Te-am uitat atât de mult, încât atunci când ne vom reintalni, va trebui să te întreb cum te numesti, ce nuanţa de verde iţi place cel mai mult şi dacă iţi mai bei cafeaua neagra în fiecare zi.

Music matters (again, allways)

De la Luana am primit o leapsa pe care o onorez cu intarzierea de rigoare 😀 Asa ca sa nu mai aman, let’s press shuffle and let the music play.

1. How are you feeling today?

Imogen Heap – Hide and seek – Poate fi interpretat 😉

2. Will you get far in life?

 Queen – I want it all – Oh yeah!

3. How do your friends see you?

AC DC – Thunderstruck – Really? =))

4. Will you get married?

Iris – Sa nu crezi nimic – =))

5. What’s your best friend’s theme?

Pink Floyd – Wish you were here – Chiar se potriveste foarte bine!

6. What is the story of your life?

 Keane – The lovers are loosing – 😦 Oh, well, I can’t say I’m surprised 😛

7. What was high school like?

Death Cab for Cutie – We looked like giants – 🙂 We definitely felt like Giants 😀 Those were the times! 🙂

8. How can you get ahead in life? 

The Killers – Human – By being human? Ok then.

9. What is the best thing about your friends? 

Bon Jovi – It’s my life

10. What is in store for this weekend? 

Snowpatrol – Take back the city – 🙂

11. What song describes you? 

Guns N’ Roses – Welcome to the Jungle – Oh, come on! I’m not that bad! 😛

12. What song would describe your grandparents? 

Compact – Trenul pierdut – Tocmai am aflat ca am Compact in computer! 😀

13. How is your life going? 

Franz Ferdinand – Do you want to – Eu inteleg din asta ca my life is going the way I want to. Care to argue? 🙂

14. What song will they play at your funeral? 

AC DC – Back in black – =)) Nici nu as accepta altceva!

15. How does the world see you? 

Death Cab for Cutie – Summer skin – Oook…

16. Will you have a happy life? 

Edith Piaf – La vie en rose – Ooo, so sweet!

17. Do people secretly lust after you? 

Guns N’ Roses – Sweet child of mine – I will take that as an yes! Again, care to argue? 😛

18. How can I make myself happy? 

Queen – I want to break free – Perfect!

19. What should you do with your life? 

The Mountain Goats – Maybe sprout wings – Oh, si aici se potriveste foarte frumos 🙂

Ok, this was fun. Daca mai doreste si altcineva leapsa, feel free to steal it. 😛

scrieri si lumi

 

 

Atata chef de construit si da, demontat lumi. Cuvintele imi par unelte de decojit suflete. Varul vechi cade la picioare, starnind o pulbere alba usoara. Ea se aseaza in tacere previzibila pe pantaloni, pe maneci, pe chipuri. Atatea lucruri pe care nu le pierdem, nu le putem pierde.  

Lumea mea a fost intotdeauna cea mai mica. Locul meu a fost intotdeauna pe bancheta din spate, in partea dreapta, langa ferestra cea mai rece si uda de ploaie. Lumea mea mica aburea ferestra, degetele mele mici o transformau in portativ sau sevalet, in functie de anotimp. Tacerea era o plapuma calduroasa.

Si uneori nu doare nimic. Cum poate doar gandul ca cineva exista undeva sa ma fac fericita. Mi-e suficient sa stiu ca existi. Acest lucru n-ar fi trebuit sa fie aici.

a scrie

 

 

Cred ca de mult nu am mai avut atata chef sa scriu.

Si sa scriu, in nonsens si lipsa de romantism. Sa scriu cu cuvinte scurte si reci, fulgi marunti de zapada. Realitate ca suprafata inghetata a unui lac. Timpuri si locuri albe. Rece. Sticlos.  

E poate doar iarna.  

~~~  

El imi spunea uneori ca daca schimbi ordinea cuvintelor, noul sens te va surprinde.

Eu obosisem sa ii spun ca nu un sens nou cautam eu.  

~~~  

Imi plac cuvintele mici.

Nu e nimic nou aici.    

~~~  

Trebuie sa imi caut cuvintele vechi.

Sunt multe lucruri uitate. Sunt si multe lucruri schimbate, da.

Am nevoie ca oglinzile sa distorsioneze mai mult.

De aceea caut ochiuri de apa.